E deceniul in care ma intreb ce deceniu mi s-ar fi potrivit cel mai bine. E deceniul in care trebuie sa simti ca traiesti visul, ca esti ce ai vrut sa fii cand o sa fii mare. Deceniul in care despic deceniile prin care am trecut si gasesc noi intelesuri, ma iert si ma invinovatesc, ii cert si ii alint pe parinti, bunici, vecini, profesori, amici si cunoscuti. Ceasul bate tot mai amenintator catre fix, mai am putin timp la dispozitie pana sa decid daca vreau sa ma fac aviator, florareasa, cantareata, misionar, functionar inalt sau chelnerita. Traiesc cate o viata in fiecare zi si astept chemarea, am vazut in filme ca apare cam acum, inainte de treizeci de ani.

Over and out. I`m back.

Nu am nici un motiv bun pentru ca nu am scris pe blog de 6 luni.  Si de spus ar fi destule.  Nu stiu de unde sa incep.  Lucrez la o tema noua pentru blog. E un design simplu si practic. Imi place. Cu siguranta va fi gata pe 1 decembrie. Altfel, desfiintam totul. Ma duc sa dorm – nu imi trece nimic interesant prin cap.

Pe curand.

Ce-am mai lancezit! Tocmai in anul asta care a inceput asa de bine cu promisiuni si liste si targete.

M-am tuns, da asta cred ca este highlight-ul zilei, saptamanii, lunii. Mie mi s-a parut ca arat ca un baiat insa Radu a fost mult mai articulate si mi-a marturisit cum ca arat ca Ceusescu- cand era tanar. Cred ca se potriveste insa asa, par scurt, serios pentru o femeie de varsta mea, intrucat am si luat in etate de cand nu am mai scris pe blog.

O sa mai scriu.