In noaptea de Revelion am cugetat inainte sa comand prepelita (mama mi-a zis ca daca mananc pasare de Revelion imi zboara norocul) dar nu mi-am adus aminte traducerea in romana si am sfarsit cu un animal mic, pe jumate in sange in farfurie. Ultimele clipe ale lui 2009 le-am petrecut convingandu-ma ca neaparat trebuie sa ii vin de hac delicatesei altfel o sa mor de foame.
In concluzie eu cred ca o sa am un an puternic, am reusit sa mananc jumate din pasarea necunoscuta, sa pun miseleste celalta jumatate in farfuria consortului Becus ceea ce arata ca voi trece peste obstacole necunoscute (cu sau fara integritate) dar nu voi muri de foame!
La multi ani 2010!
La multi ani,mancator de prepelitze.
Am avut nelinisti similare in noaptea aia dintre ani, my dear: ca ma convingeam si eu sa sfidez destinu din cuptor. A fost tare bun puiu cu blue cheese pe care l-au adus vecinii. Atata doar ca eu nu m-am multzumit sa-l sharuiesc cu parteneru, ci l-am impartit fratzeste intre toti 10 cati am fost la masa. Mizam pe faptul ca n-are cum sa incapa atata nenoroc intr-un biet pui, mai ales dupa ce a suferit si tratamente cu branza si vin alb. Si, fie vorba-ntre noi, slabe sperante sa se fi pastrat ceva din ADNul de pui nenorocos dupa toate operatiile genetico-hormonale la care presupun c-o fi fost supusa biata creatura ca sa fie nice and ripe, gata tocmai pt Revelion.
Traiasca 2010. Long live our New Year’s Chickens!
So good to find you back!
Multiani Deiule! Ma bucur ca pasarea ta a fost gustoasa. Prepelita a fost gretoasa si insangerata :)