Sa ne intelegem, a intrat in viata mea intr-o zi plictisitoare a unei saptamani de scoala in caminul 20 din Timisoara. Lumea din spatele meu si al foarfecei dar care se reflecta in  oglinda mi-a zis ca numai bine imi creste parul la loc in vreo luna- doua, bretonul e mai mult pentru fete cu mimica finuta. Bretonul meu indiferent de cate ori a crescut, indiferent de cate ori mi-am promis ca acum incerc si fara el chiar si dupa ce mi l-am prins cu agrafe sus si lumea a zis `Vai ce frumoasa esti si ce bine arati asa luminoasa!` a ramas la mine pe cap! 

Acum seara a reusit din nou sa imi faca viata mai frumoasa dupa ce l-am recroit pe fruntea care parea ca a imbatranit in lipsa lui. Acum sunt mai frumoasa, acum pasesc mai strengareste, acum imi planuiesc ca maine port rochie si daca sunt mai putin de 10 grade, lucru de neimaginat azi dimineata fara el.