Azi in timp ce ieşeam de la lucru sa iau o felicitare Hallmark mi-am dat seama: Ceauşescu! Eu sunt aici pentru ca Ceauşescu nu mai e. Azi Ceauşescu este doar `the pitchman` intr-un articol din Washington Times pe care nu am rabdarea sa il citesc. Ceauşescu este un nume pe care colegii-mi americani ma corecteaza cand il rostesc aşa corect cu ş-ul şi cu u-ul romanesc rostind atotştiutori Ceocesco. Atata a mai ramas din el azi cand Romania pe care a visat-o mare işi reduce milioanele sub 20 zi dupa zi.
Vreau sa castige odata Statele Unite toate medaliile la Olimpiada de Iarna si sa plece la ei acasa, sa sarbatoreasca, sa scrie presa despre succesele nemaintalnite vreo cateva zile si apoi sa uite. Eu cred ca atunci o sa vina primavara.
In noaptea de Revelion am cugetat inainte sa comand prepelita (mama mi-a zis ca daca mananc pasare de Revelion imi zboara norocul) dar nu mi-am adus aminte traducerea in romana si am sfarsit cu un animal mic, pe jumate in sange in farfurie. Ultimele clipe ale lui 2009 le-am petrecut convingandu-ma ca neaparat trebuie sa ii vin de hac delicatesei altfel o sa mor de foame.
In concluzie eu cred ca o sa am un an puternic, am reusit sa mananc jumate din pasarea necunoscuta, sa pun miseleste celalta jumatate in farfuria consortului Becus ceea ce arata ca voi trece peste obstacole necunoscute (cu sau fara integritate) dar nu voi muri de foame!
La multi ani 2010!